Rastignirea lui Isus .

Executia prin crucificare a fost preluata de Romani de la Cartaginezi. Modul in care Romanii crucificau condamnatii difera insa fata de felul in care este prezentat de obicei in picturile si sculpturile sacrale. Crucea se termina la nivelul traversei orizontale. Au existat doua variante de rastignire. In prima varianta, condamnatul la moarte era rastignit cu sezutul pe o traversa intermediara (sedecula). Cuiele se bateau nu prin palme (aceastea fiind prea slabe spre a sustine greutatea corpului), ci prin incheieturile mâinilor. In a doua varianta, mâinile erau legate pe traversa orizontala, iar picioarele erau fixate pe cruce prin cuie, ce strapungeau lateral gleznele. Moartea survenea de obicei dupa mai multe zile. Spre scurtarea chinului, fie se strapungea inima cu lancea, fie se fracturau fluierele picioarelor (crurifagium), ceea ce ducea rapid la sufocare. In Ierusalim, executiile aveau loc pe ridicatura de pamânt de cca 5 m inaltime numita Golgota, nu departe de poarta vestica a cetatii.

In Evanghelia lui Ioan (19,16-40) se descriu câteva aspecte ale rastignirii lui Isus. Evanghelistul Ioan afirma ca numai celorlalti doi condamnati li s-au fracturat fluierele picioarelor, nu si lui Isus. Un soldat ar fi strapuns pieptul lui Isus cu o lance, fara a-i atinge inima. Din rana facuta de lance a tâsnit un lichid înrosit, ce indica o scurgere apoasa din exteriorul plamânului tumefiat, nu o hemoragie de sânge. La coborîrea de pe cruce si predarea lui Iosif de Arimathia, Isus nu ar fi fost mort. Teza aceasta este sustinuta atât de Evanghelia lui Toma (apocrifa), cât si de alte documente necanonice, inaccesibile publicului. Isus ar fi fost crucificat intr-o zi de vineri, in jurul orei 12, inaintea inceperii Sabbat-ului, si inaintea importantei sarbatori religioase anuale evreiesti Passah (dupa Evanghelii, in ceasul al 6-lea al zilei, care corespunde orei 12; Evreii aveau 12 ore pe zi, intre 6 dimineata si 18 seara).

Exista o conventie tacita intre puterea romana si Sanhedrin (organul clerical suprem evreiesc), ca vineri seara, inainte de inceperea Sabbat-ului, cel târziu pâna la ora 18 (ultima ora a zilei, ce marca si inceperea Sabbat-ului), trupele romane sa indeparteze sau sa predea cadavrele crucificatilor de pe Golgota. Totodata exista si o stricta reglementare religioasa evreiasca: toti evreii trebuiau sa se gaseasca vineri seara dupa ora 18 in interiorul zidurilor cetatii Ierusalimului, pe cât posibil acasa. Iosif de Arimathia a primit aprobarea de la Pilat din Pont de a prelua corpul lui Isus cu ceva dupa ora 17, având deci foarte putin timp la dispozitie (pâna la ora 1 a coborî, spala, îmbalsama si transporta trupul lui Isus in propriul mormânt, nu departe de Golgota si a se intoarce in termen util in cetate.

Sursa: E-Scoala