Timp de lucru-(directiva europeana)(1)

19 01 2008
Directiva 2003/88/CE stabileste cerintele minime de securitate si sanatate în materie de organizare a timpului de lucru, aplicabile perioadelor minime de repaus zilnic, repaus saptamânal, concediu anual, pauzelor si timpului de lucru maxim saptamânal, precum si anumite aspecte ale muncii de noapte, ale muncii în schimburi si ale ritmului de lucru. Ca regula generala, Directiva se aplica tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, existând si unele exceptii (exp. navigatorii) .
Potrivit Directivei 2003/88/CE Statele membre ale Uniunii Europene trebuie sa adopte urmatoarele principale masuri:
  • ca orice salariat sa beneficieze de o perioada minima de repaus de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de 24 de ore;
  • ca orice salariat sa beneficieze, în cazul în care timpul de lucru zilnic depaseste sase ore, de un timp de pauza ale carui modalitati, în special durata si conditiile în care se acorda, sunt stabilite prin conventii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali sau, în absenta acestora, prin legislatia nationala;
  • ca orice salariat sa beneficieze, în decursul unei perioade de sapte zile, de o perioada minima de repaus neîntrerupt de 24 de ore, la care se adauga cele 11 ore de repaus zilnic;
  • timpul de lucru saptamânal sa fie limitat prin dispozitii legale, de reglementare si administrative sau prin conventii colective sau acorduri încheiate între partenerii social;
  • timpul mediu de lucru pentru fiecare perioada de sapte zile, inclusiv orele suplimentare, sa nu depaseasca 48 de ore;
  • ca orice salariat sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamâni în conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si/sau practicile nationale;
  • perioada minima de concediu anual platit nu poate fi înlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului în care relatia de munca înceteaza;
  • timpul normal de lucru al lucratorilor de noapte sa nu depaseasca în medie opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore;
  • lucratorii de noapte a caror munca implica riscuri speciale sau tensiuni fizice sau mintale deosebite sa nu munceasca mai mult de opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore în care efectueaza munca de noapte;
  • lucratorii de noapte si cei în schimburi beneficiaza de un nivel de protectie în materie de securitate si de sanatate, adaptat naturii muncii lor;
  • ca angajatorul care preconizeaza sa organizeze munca în conformitate cu un anumit ritm sa tina cont de principiul general al adaptarii muncii la lucrator, în special în vederea atenuarii muncii monotone si a muncii într-un ritm predeterminat, în functie de tipul de activitate si de cerintele de securitate si sanatate, în special în ceea ce priveste pauzele pe parcursul timpului de lucru.
Directiva 2003/88/CE stabileste ca statele membre pot prevedea anumite perioade de referinta (exceptii de la reguli, admitându-se prelungiri ale duratei maxime):
  • pentru repausul saptamânal, o perioada de referinta care sa nu depaseasca 14 zile;
  • pentru timpul maxim de lucru saptamânal, o perioada de referinta care sa nu depaseasca patru luni;
  • pentru durata muncii de noapte, o perioada de referinta definita dupa consultarea partenerilor sociali sau prin conventii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali la nivel national sau regional.

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: