„TURISMUL” EUROPEAN ÎN SCOP MEDICAL – UN PROIECT EŞUAT?

6 02 2008

Dreptul de a primi servicii medicale în alte ţări ale UE, cu decontarea cheltuielilor de la bugetul de stat, ar putea rămâne o iluzie pentru europeni. Proiectul de directivă realizat de comisarul pentru sănătate Markos Kyprianou are parte de critici dure din partea celorlalţi membri ai Executivului european, a unor europarlamentari şi a unora dintre ţările membre. În cazul românilor, legis­laţia ar putea reprezenta, în fapt, un drept la opţiunea între a plăti „şpaga” într-un spital din România şi a plăti o diferenţă de taxă plus cheltuielile de călătorie, într-un spital dintr-o altă ţară din UE, dacă preţul serviciului medical ar fi mai mare decât în România. În ceea ce priveşte serviciile medicale în ambulatoriu, proiectul prevede că statele membre nu au voie să pună niciun fel de condiţii cetăţenilor care vor să se trateze în străinătate şi au obligaţia de a deconta cheltuielile de la bugetul asigurărilor de sănătate. Decontarea s-ar face până la o limită echivalentă cu suma la care are dreptul asiguratul, dacă acesta ar primi acelaşi serviciu medical în ţara lui. În privinţa tratamentelor ce presupun internarea în spital, proiectul stipulează că guvernele pot introduce „un sistem de autorizare prealabilă” în „cazuri limitate”. Introducerea unui asemenea sistem poate fi justificată numai dacă demonstrează că libertatea de mişcare a pacienţilor ar produce „distorsiuni în sistemul de sănătate şi de protecţie socială”. Po­trivit documentului, con­sultat de EUobserver, aceste prevederi s-ar aplica tuturor tipurilor de servicii medicale, punându-se accent pe faptul că „nici natura specială a serviciilor, nici modul în care ele sunt organizate sau finanţate nu le exclud din aria de aplicare a principiului fundamental privind libertatea de mişcare”.

Birouri de informaţii privind opţiunile de tratament în UE

Pacienţii ar avea dreptul la libera alegere a spitalului unde să primească tratament, iar statele membre ar trebui să adopte reguli privind denumirea comună a metodelor de tratament şi recunoaşterea reciprocă a reţetelor. Setul de propuneri mai sti­­pulează că este datoria sta­tului care furnizează ser­viciul medical să asigure şi să monitorizeze calita­tea acestuia şi standardele de siguranţă. În plus, toate autorităţile naţionale ar fi obligate să înfiinţeze „puncte de contact naţionale pentru furnizarea de informaţii pacienţilor privind serviciile medicale în alte ţări”. Forma pe care o vor lua aceste puncte şi numărul lor sunt lăsate la latitudinea fiecărei ţări în parte. Potrivit unui purtător de cuvânt al CE, proiectul este în continuare programat pentru publicare „la începutul lui 2008”, iar unele surse spun că ar putea fi publicat în februarie, dar într-o formă mult „diluată” faţă de varianta iniţială. În prezent, cetăţenii UE beneficiază de Carnetul European de sănătate, însă acest act permite decontarea cheltuielilor numai în cazul unor boli sau accidente ce apar în timpul călătoriilor. Actul nu este valabil în cazul în care pacientul se deplasează în altă ţară în scopul expres de a primi servicii medicale şi nici nu acoperă tratamentele care pot fi amânate, cum ar fi cele dentare.

Comisarii au rezerve

Mai mulţi dintre mem­brii­ CE au rezerve privind pro­pu­nerile comisarului Markos­­ Kyprianou. Între­­ ­a­­ce­­ş­tia­­ se află Margot Wallström,­ vicepreşedinta CE care­ răspunde de relaţia cu Par­la­mentul şi Consiliul European. Potrivit purtătorului de cuvânt al lui Wallström, propunerile nu au destulă susţinere din partea celorlalte două instituţii pentru a avea şanse să fie adoptate. Wallström crede că „trebuie reflectat mai bine în special asupra sistemului de ram­bursare a costurilor şi a consecinţelor acestuia”, a explicat purtătorul ei de cuvânt, Joseph Hennon. El a adăugat că CE a fost îndemnată să reformuleze proiectul.

Danemarca, Olanda şi Finlanda se opun

Potrivit unor surse din interiorul Comisiei Europene, „mai multe state membre sunt împotriva propunerii” deoarece consideră că noua legislaţie privind mobilitatea pacienţilor le va distruge sistemele naţionale de sănătate. Printre cele mai critice au fost Danemarca, Finlanda şi Olanda. Ele se tem că vor pierde controlul asupra propriului buget de sănătate, deoarece nu vor putea aprecia în avans numărul de pacienţi.

Călătoriile lungi ale pacienţilor – „normale în 2020″

În momentul de faţă, potrivit estimărilor guvernelor ţărilor UE, circa 1% din bugetul pentru sănătate al fiecărei ţări este cheltuit pentru îngrijirea medicală peste hotare. Totuşi, previziunile arată că există o tendinţă de creştere a mobilităţii persoanelor în interiorul UE, în special a generaţiilor tinere pentru care ideea unei Europe fără frontiere începe să aibă din ce în ce mai mult sens. În ultimii ani, au existat o serie de hotărâri ale Curţii Europene care au acordat pacientului dreptul de a primi tratament decontat de la buget într-un alt stat membru, mai ales în situaţiile în care timpul de aşteptare pentru acelaşi tratament în propria ţară ar fi inacceptabil. Mai mult, un cetăţean luxemburghez a câştigat în instanţă dreptul de decontare de către sistemul asigurărilor de sănătate din ţara sa a unei perechi de ochelari cumpăraţi în Germania, după o reţetă eliberată de un oftalmolog din Luxemburg. Un alt cetăţean luxemburghez a câştigat rambursarea costului unui tratament dentar în Germania. În Marea Britanie, un studiu a arătat că 45% din populaţie ar accepta asistenţa medicală în alte ţări ale UE, dacă acest lucru ar însemna evitarea listelor de aşteptare. Un studiu realizat la nivelul UE de organizaţia Health Consumer Powerhouse arată că majoritatea celor intervievaţi (57%) au declarat că se aşteaptă ca deplasările pe distanţe lungi în scop medical să fie „ceva normal” în 2020. Numai 14% cred că nu se va întâmpla acest lucru.

Diviziuni între săraci şi bogaţi

Mai multe ONG-uri europene au atras atenţia că, deşi pacienţilor li se va deconta tratamentul în străinătate, ei vor trebui să îşi acopere cheltuielile de transport şi alte cheltuieli conexe. În plus, ar creşte inegalităţile dintre săraci şi bogaţi, pentru că nu oricine îşi permite să plătească tratamentul şi abia apoi să îşi recupereze banii de la asigurările sociale. Diferenţele privind starea sănătăţii între grupurile socio-economice este deja mare. Rapoartele arată că deşi starea sănătăţii s-a îmbunătăţit în medie în ultimii 50 de ani, inegalităţile au rămas la acelaşi nivel sau chiar s-au mărit. Criticii proiectului mai spun că cei mai dezavantajaţi ar fi cetăţenii ţărilor mai sărace ale UE. Dată fiind diferenţa între costurile serviciilor de sănătate, est-europenii care ar alege tratamentul în Occident ar trebui să scoată bani din buzunar pentru a completa sumele plătite de statul din care provin. După cum a atenţionat guvernul slovac, în unele ţări, preţurile serviciilor medicale sunt de 5-10 ori mai mari decât în alte state, iar pachetul de servicii decontat din asigurările publice de sănătate este şi el diferit. Va fi mult mai uşor pentru ţările bogate să ramburseze costurile propriilor cetăţeni care se tratează în străinătate la preţuri mai mici, în timp ce, pentru ţările sărace, situaţia va fi exact invers. Platforma Socială (o asociaţie a ONG-urilor Sociale Europene) susţine că „numai un grup mic de cetăţeni cu posibilităţi financiare ar putea să beneficieze de un asemenea sistem”. „În unele ţări, «turismul pentru tratament» ar putea pune în pericol existenţa unor servicii de sănătate accesibile financiar”, a declarat preşedintele organizaţiei, Fintan Farrell.

Est-europenii, mai bolnavi decât occidentalii

După extinderea UE către Est, a devenit din ce în ce mai evident faptul că cetăţenii statelor mai sărace din centrul şi estul Europei sunt, în general, mai puţin sănătoşi şi au o durată de viaţă mai scurtă decât cei din Vest. Una dintre problemele care generează inegalităţi între statele membre este şi faptul că medicamentele noi ajung cu întârziere în unele ţări, din cauza diferenţei dintre procedurile de autorizare. Uneori, guvernele însele au interesul de a întârzia distribuirea pe piaţă a unui medicament nou, pentru a reduce cheltuielile. Ţările din estul Europei sunt în coada clasamentului după indicatorii stării de sănătate a populaţiei. România are cea mai mare rată a mortalităţii infantile dintre ţările UE – 24,6 la mie, de 10 ori mai mare decât a Suediei – 2,4 la mie. În privinţa speranţei de viaţă, dacă occidentalii trăiesc, în medie, între 78-81 de ani, est-europenii trăiesc, în medie, 71 până la 75 de ani.

Unii parlamentari se tem de „haos politic”

Un oficial al Parlamentului European, care cunoaşte îndeaproape proiectul, a declarat pentru EUobserver că, în rândul criticilor proiectului, sentimentul este că „dând pacienţilor libertate totală de mişcare, se merge mult prea departe” şi se apropie prea mult de ideea de „cumpărare de servicii medicale”.

nPoul Nyrup Rasmussen, preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni, a avertizat că „dacă CE prezintă directiva în forma actuală, aceasta va crea haos politic” în unele ţări membre „într-o perioadă sensibilă, în care are loc ratificarea Tratatului European şi înainte de alegerile pentru PE din 2009”. Rasmussen a făcut comparaţie cu directiva Bolkestein, privind liberalizarea pieţei serviciilor în UE, care a creat proteste de stradă în 2005 şi a contribuit la respingerea Constituţiei Europene de către francezi.

nEuroparlamentarul Jules Maaten (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni – ALDE) este de altă părere. „Este vorba despre drepturile pacienţilor. Ei ar trebui să aibă posibilitatea de a primi tratament în alte state ale UE, dacă acest lucru este necesar, fără a fi presaţi de costuri sau să se îngrijoreze în privinţa siguranţei sau calităţii tratamentului. Orice ar spune socialiştii, acest lucru nu va fi în niciun caz o directivă Bolkestein II”, a declarat el.

Graham Watson (ALDE) a spus că „argumentul unora că legislaţia nu ar putea fi finalizată până la sfârşitul mandatului nostru, în 2009, este o scuză slabă pentru inactivitate”.Parlamentarul german Andreas Schwab (PPE-DE) a criticat „lipsa de transparenţă şi politica de comunicare de natură să inducă în eroare Comisia” în privinţa directivei. „Este o ruşine pentru Europa şi pentru credibilitatea instituţiilor europene dacă nu mai putem avea încredere în anunţurile făcute de Comisie”, a spus Schwab. Mulţi europarlamentari vor ca proiectul să stipuleze clar că pacienţii care solicită asistenţă în străinătate trebuie să ceară mai întâi autorizaţie de la sistemul naţional de sănătate din ţara lor şi că prioritatea trebuie să fie reprezentată de bolile rare. Ana-Maria Vieru

(Adevărul, Pag. 12)

««« ¤ »»»


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: