Nu pare riscant să fii medic în România!

19 08 2008

de Adrian Mosoianu(ZIARUL FINANCIAR)

Desi starea sistemului sanitar este jalnică, iar personalul specializat tot mai puţin numeros, tarifele pentru asigurarea riscului de malpraxis sunt infime(!!!!!!!???????), ca si despăgubirile plătite

Problema este că asiguratorii cuantifică riscul de malpraxis medical nu după starea reală a sistemului sanitar si după mulţimea de reclamaţii ale pacienţilor, ci după numărul infim de sancţiuni dictate de Colegiul Medicilor din România (CMR) împotriva propriilor membri. Din această perspectivă, riscul este, bineînţeles, extrem de redus. Un proiect recent de modificare a legii reformei în sănătate, elaborat de ministerul de resort, pare că vrea să pună lucrurile la punct, dar riscă să introducă si mai multă birocraţie în anchetarea cazurilor de malpraxis medical.
De trei ani de când personalul medico-sanitar este obligat să încheie poliţe de asigurare de răspundere civilă profesională faţă de riscul de malpraxis, cazurile în care asiguratorii au ajuns să plătească într-adevăr daune pe poliţele subscrise se numără pe degete, iar sumele achitate sunt infime. La fel de mici sunt limitele de răspundere minime impuse de lege, iar medicii si asistenţii nu aleg decât rareori să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru o protecţie mai adecvată. Si nici nu e de mirare că lucrurile stau asa: în 2005, Colegiul Medicilor din România (CMR) a luat o singură decizie de retragere a dreptului de practică medicală, în urma unor erori profesionale, iar în anii 2006 si 2007 – niciuna.
Lucrurile însă nu pot merge astfel la nesfârsit. Iar la un moment dat când, dintr-un motiv sau altul, fie breasla organizată a medicilor va înceta în mod voluntar să-si „acopere“ membrii culpabili, fie va fi obligată să-i judece obiectiv, la presiunea consumatorilor de servicii medicale, companiile de asigurare riscă să se confrunte cu un val de cereri de despăgubiri. Iar atunci se va dovedi că obligaţia impusă de stat nu face decât să denatureze evaluarea si tarifa-rea corectă a riscurilor.

Piaţă de trei milioane de euro
Subscrierile de poliţe obligatorii de asigurare a răspunderii civile profesionale a personalului medical (malpraxis) se ridică la suma de trei milioane de euro anual, potrivit unor estimări ale reprezentanţilor pieţei de asigurări, prezentate la Conferinţa Naţională de Medicină, Farmacie si Afaceri „Business&Health“ din iunie. Estimarea a luat în calcul un număr de 47.000 de medici si 150.000 de asistenţi medicali care se asigură anual pentru riscurile de malpraxis ce decurg din exercitarea profesiei, pentru o primă medie de 50 de euro si, respectiv, 5-7 euro.
Asta înseamnă că o bună parte a personalului medical continuă să achiziţioneze cele mai ieftine asigurări permise de lege, ignorând riscul la care se expun în practica profesională. Fapt confirmat si de asiguratori, care spun că valoarea acestor prime nu le permite să încheie contracte de asigurare care să acopere si eventualele daune morale, dat fiind că 30% din încasări reprezintă doar cheltuielile de administrare a poliţelor.

Preţuri mici, daune nesemnificative
„Primele de asigurare se menţin la un nivel foarte scăzut încă de la introducerea obligativităţii încheierii asigurării de răspundere civilă profesională. Potrivit informaţiilor noastre, care au în vedere si ofertele practicate în piaţă de alţi asiguratori, prima de asigurare medie este de circa 150 de lei pe an (42 de euro) în cazul medicilor chirurgi si 10 lei pe an (circa 2,9 euro) în cazul asistenţilor medicali“, a declarat, pentru SFin, directorul general adjunct al Asirom Vienna Insurance Group (VIG), Ion Brătulescu. Potrivit acestuia, nivelul subscrierilor se menţine, de câţiva ani, la un nivel nesemnificativ în comparaţie cu acumularea riscurilor, adică a sumelor asigurate aferente poliţelor subscrise. „La fel de nesemnificativ este si nivelul despăgubirilor acordate până în prezent“, a spus Brătulescu.
La rândul lor, reprezentanţii BCR Asigurări ne-au declarat că tendinţa este mai degrabă de reducere a tarifelor. „Această tendinţă este cumva influenţată si de asiguratorii care acordă reduceri de cote. Au fost situaţii în care un asistent medical plătea o primă de asigurare chiar sub echivalentul a 2 euro pe an pentru o limită de răspundere de 5.000 de euro“, spun cei de la BCR Asigurări. Acestia adaugă că dotarea precară a spitalelor si migraţia personalului specializat sporesc riscul de malpraxis si fac necesară majorarea limitelor minime de răspundere impuse prin lege.

Ministerul vrea ca asiguratorii să plătească expertiza
Potrivit unui proiect de modificare a a Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, elaborat de Ministerul Sănătăţii Publice (MSP), expertizele necesare soluţionării reclamaţiilor de malpraxis medical ar urma să fie plătite anticipat de societatea de asigurări la care a fost încheiată poliţa de asigurare de către medicul cercetat si vor fi recuperate de la partea care a solicitat declansarea procedurilor, dacă ancheta nu stabileste vinovăţia medicului. În aceeasi ordine de idei, proiectul elaborat de minister stabileste ca la dezbaterile comisiei de malpraxis să fie invitat să participe si un reprezentant al respectivului asigurator.
Potrivit legii actuale, această taxă, care poate ajunge la 600 de lei, se achită de către pacienţii nemulţumiţi de serviciile medicale primite în cazurile în care Colegiul Medicilor nu se autosesizează din oficiu în urma unor nereguli constatate. Practic, o altă metodă prin care breasla medicilor descurajează reclamaţiile pacienţilor. Asiguratorii nu sunt însă de acord să o plătească. „Plata anticipată de către asiguratori a expertizelor ar putea fi luată în discuţie doar pentru acele cazuri în care prejudiciile sunt certe, pentru că în situaţia în care comisiile de anchetă decid că nu au fost săvârsite acte de malpraxis, recuperarea sumelor respective ar fi, practic, imposibilă“, este de părere Ion Brătulescu. La fel consideră si reprezentanţii BCR Asigurări, care ne-au declarat că „atâta timp cât, conform unui principiu de asigurare, «furnizarea probei că un risc este acoperit prin asigurare cade în sarcina clientului», clientul ar trebui să furnizeze toate probele, iar acestea, dacă sunt contra cost, vor fi despăgubite dacă poliţa este activată în caz de daună“.

Mai facem o comiTie!

Proiectul de modificare elaborat de Ministerul Sănătăţii mai prevede că, atunci când este vorba de cazuri „complexe“ de malpraxis, acestea vor fi analizate de o comisie naţională de experţi, si nu de una judeţeană, asa cum prevede legislaţia actuală, pentru a se evita cazurile de incompatibilitate si a da posibilitatea mai multor experţi din aceeasi specialitate să analizeze cazurile dificile. De asemenea, spre deosebire de forma actuală a legii, în afară de persoanele care se consideră prejudiciate în urma unui act medical, de succesorii si reprezentanţii legali ai acesteia, vor mai putea sesiza comisia de malpraxis ministerul însusi, instituţiile din subordinea acestuia sau managerul spitalului unde îsi desfăsoară activitatea medicul aflat în cauză.
În plus, se prevede ca respectiva Comisie specială de anchetă a cazurilor grave de malpraxis să fie formată din 11 membri, din care 5 reprezentanţi ai MSP, care vor avea drept de veto. În fine, ministerul vrea să se implice si în stabilirea limitelor despăgubirilor de asigurare, care până în prezent erau stabilite doar de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Goana după cotă de piaţă sfârseste în prăpastie
Potrivit unui studiu realizat în 2006 de Harvard School of Public Health, asiguratorii din Statele Unite, în tentativa lor de a-si majora volumele de afaceri si de a câstiga cote de piaţă cât mai extinse pe segmentul poliţelor de răspundere civilă medicală în anii ’80 si ’90, au tarifat aceste poliţe la preţuri nerezonabil de mici în raport cu riscurile preluate în asigurare. Ca urmare a acestui fapt, ele si-au bugetat rezerve insuficiente pentru daunele produse, dar neavizate, din acest interval. Iar atunci când, la începutul anilor 2000, s-au confruntat cu un număr imens de cereri de despăgubire, multe dintre companii au fost nevoite să iasă de pe acest segment de afaceri sau chiar au dat faliment.
Pentru a rămâne pe poziţii, asiguratorii au majorat drastic tarifele de primă, au stabilit criterii de subscriere mai stricte (prin evaluarea mai laborioasă a riscurilor) si au început să refuze preluarea în asigurare a cazurilor prea riscante. Studiul mai arată că implicarea statului în stabilirea tarifelor de primă nu face decât să distorsioneze corecta evaluare si tarifare a riscurilor, fie că autorităţile vor să ţină preţurile „jos“, la presiunile grupurilor de protecţie a consumatorilor, fie că vor să le menţină ridicate, pentru a-i feri „cu forţa“ pe asiguratori de faliment.
Limitele minime ale asigurării obligatorii (personal medico-sanitar)

– medici de familie si medici de medicină generală: 12.000 de euro
– medici specialisti – specialităţi medicale: 37.000 de euro
– medici specialisti – specialităţi chirurgicale: 62.000 de euro
– medici dentisti: 37.000 de euro
– asistenţi medicali si moase care îsi desfăsoară activitatea în unităţi sanitare cu paturi: 5.000 de euro
– asistenţi medicali si moase care îsi desfăsoară activitatea în medicina primară, ambulatorii, cabinete medicale individuale: 2.000 de euro
– farmacisti care lucrează în farmacii cu circuit deschis: 5.000 de euro
– farmacisti care lucrează în farmacii cu circuit închis: 5.000 de euro
– biochimisti, biologi si medici specialisti – specialităţi paraclinice: 20.000 de euro
Sursa: CNAS


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: