AMF BOTOSANI: SCRISOARE DESCHISA MINISTRULUI SANATATII

6 03 2009

SCRISOARE DESCHISA ADRESATA

 

Excelentei Sale Domnul Ministru al Sanatatii IONUT BAZAC

 

Domnule Ministru al Sanatatii, Excelenţa Voastra a afirmat că munca medicilor de familie nu se compară cu munca medicilor din spital deoarece medicii de familie muncesc mult mai puţin. Este adevarat ca munca medicilor de familie este diferita de a celorlalti medici specialisti dar, in niciun caz, nu muncim mai putin. Pentru a va convinge de acest lucru, am dori ca sa va prezentam, comparativ, activitatea noastra cu cea a medicilor din celelalte specializari medicale.

 

Vom incepe cu activitatea medicilor chirurgi, incluzind aici toate specializarile chirurgicale(generalisti, toracici, cardiovasculari, plasticieni, neurochirurgi, ortopezi, ginecologi), a caror activitate este cea mai spectaculoasa, pentru ca interventiile sunt radicale si rezultatele, de cele mai multe ori, imediate. Interventiile pot dura citeva ore si necesita echipe de interventie complexe:chirurgi de diferite specializari(mai multi operatori), anestezisti(medic, asistenta), asistene medicale instrumentare, etc. O munca de echipa, cu rezultate pe masura.

Pacientul ajunge intr-un serviciu cu specialitate chirurgicala in urma consultarii de catre medicul de familie care considera ca nu poate rezolva cazul numai cu mijloacele de care dispune la cabinet si este necesara o interventie radicala. In schimb, medicii chirurgi nu se ocupa de imunizari, de ratii alimentare la sugari, doze de recuperare pentru rahitism, anemie carentiala, nu urmaresc evolutia si dezvoltarea psihomotorie a acestora, asa cum o face medicul de familie, in paralel cu diagnosticarea unei afectiuni ce necesita o interventie chirurgicala. Pacientul operat nu va mai reveni niciodata, in viata sa, la chirurg, pentru aceeasi interventie. In schimb, acelasi pacient se va prezenta la medicul de familie, lunar sau de citeva ori pe an, pentru diferite controale, inclusiv pentru evolutia post operatorie. De asemenea, medicul de familie, rezolva si probleme legate de mica chirurgie si urgentele chirurgicale: in caz de plagi deschise se practica toaleta si anestezie locala, hemostaza, sutura, pansamente compresive; fracturi/luxatii, reducere cu imobilizare; administrare de medicamente necesare, perfuzie cu solutii pentru mentinerea functiilor vitale. Toate acestea cu ajutorul unei singure asistente, eventual, daca nu chiar de unul singur.

 

Sa trecem acum la specialitatile, asa-zise, medicale, care includ: internele, cardiologia, neurologia, endocrinologia, etc. Aici avem de a face cu o munca de rutina pentru a preciza un diagnostic de specialitate, dupa investigatii clinice si paraclinice, pe care un medic de familie nu le are la dispozitie. Pacientul ajunge intr-un asemenea serviciu de specialitate, pentru ca medicul de familie s-a orientat, in urma consultarii pacientului, asupra unui tip de afectiune dar nu dispune de aparatura necesara continuarii investigatiilor pentru precizarea diagnosticului si considera ca se impune un tratament medicamentos ce presupune o anumita schema terapeutica recomandata numai de medicul specialist din domeniul respectiv, conform listelor de medicamente si a protocoalelor de aplicare a acestora, in vigoare in acest moment.

Bineinteles ca acesti specialisti nu se ocupa si de sugari, nu fac preventie, imunizari, nu rezolva probleme de mica chirurgie, in paralel cu activitatea lor curenta de pe sectia respectiva. Toate aceste specialitati medicale se regasesc si in ambulatoriile de specialitate, unde pacientii ajung tot la recomandarea medicului de familie pentru aceleasi motive enumerate mai sus. In plus, medicii de familie, pentru a veni in ajutorul pacientilor, transcriu retetele, simple de cele mai multe ori, care ar trebui sa fie “incoronarea” actului medical furnizat de medicul specialist din spital sau ambulatoriul de specialitate si sa fie in regim compensat sau gratuit. Toate aceste reglementari, legate de interzicerea transcrierii retelor simple, de catre medicii de familie, sunt prevazute in Contractul-cadru, in normele de aplicare a acestuia si in contractele pe care le semneaza medicii de familie cu casele de asigurari dar nu sunt cunoscute si de medicii din celelalte specialitati medicale.

Medicii din spitale si cei din ambulatoriile de specialitate invoca tot felul de scuze, trimitind pacientii la medicii de familie care, chipurile, “sunt obligati” ca sa transcrie acele retete simple si sa le transforme in retete compensate si gratuite. Intradevar, e greu ca sa cauti fiecare medicament si sa vezi in ce lista este, sa cauti fiecare “cod de boala” din nomenclatoarele in vigoare si sa-l treci pe reteta in dreptul fiecarui diagnostic si medicament corespunzator dar aceste lucruri sunt dificile si consumatoare de timp nu numai pentru medicii din spital si din ambulatoriu, ci si pentru medicii de familie. Medicii din spital au de facut acest lucru doar pentru pacientii care se externeaza in ziua respectiva, si nu sunt multi, iar medicii de familie au de “transcris” retete la toti pacientii care se externeaza de la toti medicii din spitalele unui judet sau din tara. In plus, medicii din spital au la dispozitie personal mult mai numeros (asistene, medici stagiari/rezidenti), comparativ cu medicul de familie care are doar o asistenta care, spre deosebire de asistentele din spital, mai are de facut si teren la pacientii de pe lista. Formularele de retete prezinta rubrici pentru toate categoriile de medici, nu numai rubrica “MF”.

Medicii din ambulatoriile de specialitate au de scis reteta pentru pacientii pe care ii consulta si carora le recomanda o schema terapeutica(nu este obligatoriu ca toti sa primeasca reteta), iar medicii de familie au de “transcris” retete la toti pacientii care au fost la consultatii in ambulatoriile de specialitate.

 

Am ajuns si la pediatri care sunt specialisti intr-o patologie destinata numai copiilor. Si la acestia ajung, atit in spital cit si in ambulatoriu, micutii pacienti care nu pot fi rezolvati de medicul de familie cu mijloacele disponibile din cabinet dar tot in urma unui consult al pacientului de catre medicul de familie.

 

Am lasat la urma serviciile de urgenta, nu ca ar fi mai putin importante ci, dimpotriva, de multe ori, de rapiditatea interventiei acestora, depinde viata pacientilor. Si aici rolul medicului de familie este important in determinarea faptului ca un pacient, in urma consultatiei, prezinta o situatie de urgenta medico-chirurgicala, ginecologica sau pediatrica. Daca aceste situatii apar in timpul programului de activitate, medicul de familie intervine cu mijloacele disponibile, enumerate mai sus, in functie de caz, si supravegheaza pacientul pina la sosirea ambulantei, timp in care nu mai poate desfasura si alte activitati.

Daca solicitarea se face inafara programului de lucru, medicul de familie intervine, daca este solicitat, si acorda primul ajutor la cabinet, in special in mediul rural, unde medicii locuiesc in localitatea respectiva, la domiciliul pacientului sau in orice locatie. Centrele de permanenta, orict ne-am dori ca sa functioneze, iar medicii de familie sa efectueze garzi in aceste centre, nu pot fi infiintate oriunde si oricum din motive obiective: infrastructura necorespunzatoare, cai de acces necorespunzatoare, mijloace de transport pentru deplasarea pacientilor, inexistente pe timp de noapte, mai ales in mediul rural. O ambulanta pentru un centru de permanenta nu poate rezolva problema deplasarilor la domiciliul pacientilor, pentru ca oricind pot exista cazuri simultane si nu se poate face o “ierarhizare” a urgentelor fara o examinare a pacientului.

 

Daca dupa cele prezentate pina acum considerati, in continuare, ca medicii de familie muncesc putin, dorim sa va aducem la cunostinta si faptul ca medicii de familie, spre deosebire de medicii din celelalte specialitati medicale, desfasoara si o activitate administrativa, pe linga cea birocratica de inregistrare a tuturor activitatilor in : registru de consultatii, registrul de vaccinari, registrul de gravide, registrul de boli cronice, fisele pacientilor, catagrafierea imunizarilor, softurile de raportare, raportari de servicii catre casele de asigurari, raportari cu evidente specifice catre directiile de sanatate publica referitoare la situatii lunare, trimestriale si anuale, consumurile de anticonceptionale, vigantol, preparate de fier si imunizari, incluse in programele nationale de sanatate specifice, triajele epidemilogice din scoli(in mediul rural) si masuratorile antropometrice la copii de 6 ani din gradinite, clasele I, a IV-a si a VIII-a, care nu au legatura cu examenele de bilant anuale ci privesc evaluarea dezvoltarii fizice corespunzatoare virstei.

Tot medicii de familie sunt cei care actioneaza in focarele epidemiologice cind apar cazuri de boli endemo-epidemice, impreuna cu cadrele specializate ale directiilor de sanatate publica, urmaresc si supravegheaza asanarea focarelor si evolutia pacientilor care au venit in contact cu aceste focare.

 

Toate cele prezentate se incadreaza la plata prin capitatie si a celor citeva servicii platite diferentiat fata de activitatile incluse in capitatie. Daca ne referim numai la un pensionar care este mare consumator de servicii medicale ca urmare a acumularii unei liste de boli cronice, de care nu se face vinovat medicul de familie, vom constata cit de redus este costul acestui pacient, din perspectiva medicinei de familie.

Pentru un pensionar, incadrat in grupa de virsta de peste 60 de ani, cabinetul medical in care activeaza medicul de familie pe lista caruia este inscris, primeste 12,5 puncte intr-un an, ceea ce inseamna, transformind aceasta cuantificare din puncte in lei, la o valoare de 4,61 lei/punct de capitatie (valoare in vigoare in cadrul derularii contractului pe anul 2008 si primul trimestru al anului 2009), 12,5 pct. x 4,61 lei/pct = 57 lei si 625 bani! Deci, un pensionar, bolnav cronic, care se poate prezenta la medicul de familie ori de cite ori doreste, pe parcursul unui an de zile, costa statul roman aproximativ 58 RON/an. Puneti acesta suma alaturi de o zi de spitalizare, o investigatie paraclinica sau o interventie chirurgicala si vedeti care are costul cel mai redus. Veti fi surprins cit de ieftina este medicina de familie si veti constata ca este hulita pe nedrept pentru cite activitati desfasoara pentru un singur pacient pentru cei 58 lei/an. Acelasi lucru este valabil si pentru pacientii din celelalte categorii de virsta, unde punctajul acordat este tot pentru un an de zile.

Si acum sa va mai informam, Domnule Ministru, ca acesti 58 lei primiti intr-un an intreg pentru un pensionar inscris pe lista, se divizeaza cu 12, cite luni sunt intr-un an, rezultind mai putin de 5 RON/luna, din care, medicul de familie, trebuie sa plateasca asiatenta, cheltuielile de intretinere ale cabinetului si sa ramina si medicul cu ceva bani care sa-i acopere efortul profesional. Aveti cunostinta de un tarif de consultatie la un medic specialist, exceptind medicina primara, cu o valoare mai mica de 5 RON? Este adevarat ca insumind aceste sume alocate pentru toti pacientii inscrisi pe lista unui medic de familie rezulta un venit al cabinetului, insistam, venit al cabinetului si nu al medicului, care pentru unii pare urias, dar nici munca depusa, care nu este cu nimic inferioara celorlalte specialitati, nu este acoperita prin aceasta valoare si nici cistigurile nete realizate de medicii de familie nu sunt impresionante.

Daca vom lua in calcul valoarea punctului estimata pentru trimestrele II si III din 2009 de 4,1 lei/pct de capitatie, vom avea valori si mai mici, respectiv de 51,25 RON pentru un an de zile si 4,3 lei/luna pentru acelasi pacient pensionar, bolnav cronic.

In plus, medicii de familie, pentru a-si putea desfasura activitatile in conditii cit mai bune, trebuie sa faca si investitii, din aceleasi venituri realizate de cabinetul medical, ceea ce nu se intimpla cu medicii din celelalte specialitati.

In incheiere dorim sa precizam ca tot ceea ce am prezentat in rindurile de mai sus nu au scopul de a dezbina medicii din diferite specialitati ci de a scoate in evidenta faptul ca nicio specialitate nu este indispensabila actului medical, in general, ca toate cele trei nivele ale unui sistem de sanatate: primar, secundar si tertiar sunt in strinsa legatura intre ele, neputind exista unul fara celalalt si ca medicina de familie, in special, desi este privita ca o “cenusareasa” a sistemului sanitar, desfasoara activitati multiple si complexe, cu costurile cele mai reduse, la scara nationala, pentru ca prin mina medicilor de familie trece, teoretic, intreaga populatie a tarii dar la chirurg ajung forte putini.

 

 

Presedintele AMF Botosani,

Dr. Paul Serban


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: