Birocraţia, boala medicului de familie (ADEVARUL)

8 04 2009

Pentru a fi plătiţi, medicii de familie trebuie să scrie şi să transcrie lunar sute de documente, ceea ce îi poate împiedica să-şi facă meseria.

Coadă în faţa cabinetu­lui, telefoane, reţete, trimiteri, toate fac parte din programul unui medic de familie căruia sistemul îi permite să fie doar un scrib, dar îi cere să fie şi doctor

In faţa unuia dintre cele şapte cabinete ale medicilor de familie de la Policlinica Drumul Taberei, un pensionar comentează lipsa de politeţe a unei tinere care a intrat fără să întrebe dacă mai aştepta cineva. „N-am programare, am urgenţă. Mă internez mâine, îmi trebuie trimitere. Nu mai pot să urinez!”, strigă el către o doamnă care întrebase care-i ordinea la cabinet. Ceilalţi pensionari se mobilizează să-l ajute pe om să intre următorul. O doamnă în vârstă trece în viteză pe lângă ei şi se opreşte în dreptul cabinetului următor, al doilea pe stânga cum intri pe coridorul cu mozaic crăpat din loc în loc şi faianţă măruntă albă pe pereţi, până la tavanul zugrăvit de curând. Se aşază pe unul dintre scaunele din plastic din sala de aşteptare – cele vechi, din burete îmbrăcat în vinilin, zac bucăţi în curte, în faţa ferestrelor. A.E, de 67 de ani, are bonul cu numărul 2, dar a întârziat şi a intrat deja numărul 3. Asistenta doctorului Alina Constantin, Jenica Păun, iese să vadă cine aşteaptă. Apare şi numărul 1, dar A.E. se grăbeşte să-i spună că ea a ajuns înainte, deci trebuie să intre următoarea. Aglomeraţia începe după „Tânăr şi neliniştit” E pacienta doctoriţei Constantin de când aceasta a venit medic de familie la policlinică, în 2002. O vizitează în fiecare lună, pentru că este hipertensivă şi are nevoie de reţetă pentru medicamente. Doctorul are, în total, 1.910 pacienţi înscrişi pe liste. În jur de 30 vin zilnic la cabinet. Pe tura de după-amiază, de la 13 la 20, cel mai aglomerat este după 17.30, 18.00, când se termină ”Tânăr şi neliniştit”, „serialul de referinţă”, povesteşte doctoriţa Constantin. Unele zile sunt mai agitate, cum s-a întâmplat marţea trecută, când au venit un tânăr care-şi tăiase piciorul cu flexul şi o pensionară care a încercat să desfacă nuci cu cuţitul şi şi-a străpuns palma cu lama. Ambii au fost pansaţi şi trimişi cu salvarea la spital. Asistenta, Jeni, cum o strigă „doamna doctor”, iese din nou să o întrebe pe A.E. dacă vrea să lase înaintea ei o pacientă care venise pentru o trimitere, dar aceasta refuză, aşa că o pofteşte înăuntru. Anticamera asistentei Medicul Alina Constantin (foto sus) lucrează de şapte ani la Policlinica Drumul Taberei este improvizată într-un spaţiu în care nu încap mai mult de patru persoane în picioare. Are biroul ei, cu laptopul medicului în care înregistrează „scriptologia” – toate reţetele, biletele de trimitere, serviciile. Transcrierea unui top de reţete îi ia o oră, iar luna trecută a avut „şase sute şi ceva de reţete”. Cabinetul are geamuri mari, acoperite cu jaluzele verticale albastre, un birou poziţionat în aşa fel încât medicul să stea cu faţa la uşa cabinetului, un pat de consultaţii, un dulap metalic în care sunt dosare cu fişele pacienţilor şi un frigider în care mai pune ciocolata pe care o primeşte de la pacienţi, în cazul în care nu este expirată, şi o dă copiilor care vin la consultaţii. „Respiraţi adânc, tuşiţi, respiraţi normal” O consultaţie durează în jur de 20 de minute. Începe, de regulă, cu o invitaţie: „Vă dezbrăcaţi să vă controlez”. Continuă cu un control cu tensiometrul sau ascultatul la plămâni – „respiraţi adânc, tuşiţi, respiraţi normal” – în funcţie de simptomele descrise de pacient, dar şi de istoricul lui, şi palpatul abdomenului. Copiii sunt ascultaţi cu un stetoscop special, roz, cu animale care se înşurubează pe spatele capului de ascultare. Ei sunt controlaţi şi în urechi, în gât, sunt cântăriţi şi măsuraţi. Copiii intră în categoria de priorităţi, alături de urgenţe, veterani de război şi de cadrele medicale, pacienţi care au dreptul să intre înaintea celor care au bon de ordine. S-a întâmplat însă ca pacienţii să fie atât de agitaţi încât, pentru a-i linişti, medicul i-a băgat pe toţi în cabinet. „Au intrat aici mai mulţi şi se uitau la mine. «Spuneţi. Păi aţi vrut toţi. Poftim.» Şi atunci au realizat că e o situaţie penibilă. Toţi sunt importanţi. Fiecare îşi vede treaba lui, nu mai doreşte să ştie de ceilalţi.” Iar treaba pacienţilor poate fi de la o răceală la sarcină, boală cronică sau pur şi simplu o conversaţie. ”Mie mi-a murit soţul şi am venit să-i cer socoteală dectorului, pentru că toate analizele pe care le făcuse fuseseră bune”, îşi aminteşte A.E. „Doamna doctor a zis aşa: s-a încheiat un capitol, hai să vedem cum sunteţi dumneavoastră. Şi atunci m-a descoperit că am glaucom, că am cataractă, că sunt hipertensivă.” Majoritatea pacienţilor au peste 60 de ani, iar medicul nu poate aplica lucrurile interesante pe care le-a învăţat la cursurile de perfecţionare, pentru că nu-şi permit tratamente de milioane. „Găseşti alte soluţii, alte medicamente, mai sunt mostrele pe care ţi le dau firmele, sau mai iei din stocul tău de urgenţă şi le mai dai bolnavilor”.

Sindromul telefonului

Telefonul fix de pe frigider începe să sune. Jeni ridică receptorul: „Alo, alo”. Sună din nou, dar Jeni tot nu aude pe nimeni la capătul celălalt. A treia oară reuşeşte să vorbească cu un pacient care voia să se programeze la cabinet. Tot ea răspunde şi la mobilul doctorului, dacă sună în timpul unei consultaţii. „Sună în continuu. Am un sindrom al telefonului, deja nu-l mai suport. Sunt sunată din Spania, din Franţa, am fost sunată şi din SUA de pacienţi care pleacă în vacanţe, la părinţi. «Mi s-a umflat piciorul, mă doare nu ştiu ce, ce credeţi, ce fac?» Dacă omul ăla te sună înseamnă că ţi-a dat un vot de încredere, cred eu.” Doamna A.E. şi-a terminat consultaţia. Jeni iese pe hol să poftească următorul pacient. Intră apoi în cabinet să-i scoată fişa, între timp completează o reţetă pentru un altul, o duce la doamna doctor, care o verifică şi-i pune parafa, apoi Jeni, ştampila. Şi telefonul sună din nou.

Peste 18 milioane de pacienţi la 11.000 de medici

Medicii de familie din mediul urban trebuie să aibă cel puţin 1.000 de persoane înscrise pe liste, un program de cel puţin cinci ore pe zi la cabinetul medical individual şi două ore la domiciliul pacienţilor, potrivit Contractului-cadru care le reglementează activitatea. Acelaşi act stabileşte că medicii sunt plătiţi pentru persoana asigurată – per capita – şi pentru serviciile medicale pentru asiguraţi şi neasiguraţii care beneficiază de pachetul minimal sau facultativ de servicii. Preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie, Rodica Tănăsescu, spune că cea mai mare parte a activităţii medicilor de familie este inclusă în această plată per capita – toate consultaţiile, preventive sau pentru bolile acute şi cronice – iar la capitolul servicii intră urmărirea gravidei sau a sugarului. Conform Ministerului Sănătăţii, un medic de familie cu 1.500 de pacienţi pe liste ar putea avea venituri lunare de aproximativ 13.000 de lei în acest an. E vorba, de fapt, de venitul cabinetului, explică Tănăsescu, din care medicului îi revine 25, 30 la sută, impozitabil.

Potrivit Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, la 30 septembrie 2008, 11.324 de medici de familie aveau contract cu casele de asigurări, iar numărul asiguraţilor înscrişi pe listele lor era de 18.755.895, la care se adaugă neasiguraţii, 1.476.149 de persoane care beneficiază de pachetul minimal de servicii medicale – vaccinări, anumite programe naţionale. Medicilor li se cere performanţă Policlinica Drumul Taberei Numărul mare de pacienţi nu reprezintă o problemă pentru medicii de familie, care spun că ajung să îi cunoască în măsura în care le solicită serviciile. „Dacă am avea mai puţini, probabil am închide cabinetele, pentru că nu am avea cu ce să le finanţăm”, spune Rodica Tănăsescu. De teamă că vor ajunge în această situaţie, medicii de familie au vrut să intre toţi în concediu la începutul lunii, în semn de protest faţă de intenţia Ministerului Sănătăţii (MS) de a le scădea veniturile cu 40 la sută. Au renunţat după negocieri, iar MS a anunţat că veniturile vor ţine cont de performanţă. Tănăsescu spune că nu se ştie exact cum se va cuantifica această performanţă: „Cea mai corectă metodă de cuantificare este dacă pacientul rămâne la tine sau nu”.

Directorul de comunicare al MS, Oana Grigore, spune însă că medicii trebuie să fie mai mult decât simpli scribi de reţete, să facă mai multe consultaţii, să intre în programele ministerului. „Nimeni nu le cere proceduri complicate, ci să fie medici. Şi ei vor să-şi facă meseria”.

Articol Adevarul


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: