Neglijenţa medicală trebuie pedepsită(Campanie EuropaFM)

21 08 2008

Europa FM a cerut părerea unor specialişti în domeniu şi vine cu propriile propuneri.

Ministerul Sănătăţii a finalizat proiectul prin care propune modificările aduse legii malpraxisului şi îl va supune dezbaterii publice în câteva săptămâni. Pe site-ul instituţiei va sta timp de 30 de zile.

În primul rând, medicii nu ar trebui să fie anchetaţi de colegii lor de breaslă.(!!!!!!?????? NB. Poate…. tribunalele poporului ???!!)

Val Vâlcu de la ziarul Gardianul spune că Ministerul Sănătăţii este cel care ar trebui să protejeze drepturile pacientului, nu Colegiul Medicilor.

De aceeaşi părere este şi Razvan Vintilescu de la ziarul Cotidianul, specializat pe probleme în sănătate. El spune că medicii nu ar trebui să deţină o asemenea libertate când e vorba de sancţiuni.

Aşa cum v-am prezentat până acum, multe cazuri de malpraxis sunt tergiversate de Colegiul Medicilor şi durează chiar şi ani de zile până ca un medic să primească sancţiunea, fie ea şi o mustrare.

Europa FM propune ca cei din comisie să fie obligaţi să finalizeze o anchetă într-un termen limită, nu mai mult de 3 luni.

Propunere cu care deasemenea, jurnaliştii specializaţi pe acest domeniu sunt de acord.

De asemenea, există cazuri în care medicul anchetat îşi poate practica meseria pe perioada investigaţiei, sau se poate muta la un alt spital.

Noi propunem ca un cadrul medical anchetat să fie suspendat din calitatea de medic până când Colegiul Medicillor prezintă sancţiunile.    (!!!!! NB.Prezumtia de nevinovatie suspendata doar pt medici? Modificarea Constitutiei Romaniei sau a UE ????!!!)

Opiniile avocaţilor

În realitate, legea permite şi acum acest lucru, prin Codul Muncii, însă prea puţini manageri de spitale apelează la această măsură.

Legal, în aceste cazuri intervine prezumţia de nevinovăţie, iar avocaţii spun că aceasta trebuie aplicată în orice situaţii, chiar şi în cazul medicilor.

De asemenea, în ceea ce priveşte daunele morale, şi aici ar trebuie reglementate mai bine situaţiile în care se acordă despăgubiri în instanţă în cazul unor sesizări de malpraxis.

Mai multe detalii….AICI





Realitatea te priveste !

21 08 2008

Telespectatorii Realitatea TV pot participa activ la “Realitatea te priveşte” prin intermediul numărului de telefon cu apel gratuit 0800 080 333, unde pot pune întrebări, îşi pot exprima opiniile cu privire la subiectele discutate. Telespectatorii mai au la dispoziţie adresa de e-mail realitateatepriveste@realitatea.net şi numărul de SMS 1265 (0,15 euro/mesaj fără TVA), prin intermediul cărora pot trimite mesaje sau răspunde cu DA sau NU la întrebările propuse de “Realitatea te priveşte”.





Nu pare riscant să fii medic în România!

19 08 2008

de Adrian Mosoianu(ZIARUL FINANCIAR)

Desi starea sistemului sanitar este jalnică, iar personalul specializat tot mai puţin numeros, tarifele pentru asigurarea riscului de malpraxis sunt infime(!!!!!!!???????), ca si despăgubirile plătite

Problema este că asiguratorii cuantifică riscul de malpraxis medical nu după starea reală a sistemului sanitar si după mulţimea de reclamaţii ale pacienţilor, ci după numărul infim de sancţiuni dictate de Colegiul Medicilor din România (CMR) împotriva propriilor membri. Din această perspectivă, riscul este, bineînţeles, extrem de redus. Un proiect recent de modificare a legii reformei în sănătate, elaborat de ministerul de resort, pare că vrea să pună lucrurile la punct, dar riscă să introducă si mai multă birocraţie în anchetarea cazurilor de malpraxis medical.
De trei ani de când personalul medico-sanitar este obligat să încheie poliţe de asigurare de răspundere civilă profesională faţă de riscul de malpraxis, cazurile în care asiguratorii au ajuns să plătească într-adevăr daune pe poliţele subscrise se numără pe degete, iar sumele achitate sunt infime. La fel de mici sunt limitele de răspundere minime impuse de lege, iar medicii si asistenţii nu aleg decât rareori să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru o protecţie mai adecvată. Si nici nu e de mirare că lucrurile stau asa: în 2005, Colegiul Medicilor din România (CMR) a luat o singură decizie de retragere a dreptului de practică medicală, în urma unor erori profesionale, iar în anii 2006 si 2007 – niciuna.
Lucrurile însă nu pot merge astfel la nesfârsit. Iar la un moment dat când, dintr-un motiv sau altul, fie breasla organizată a medicilor va înceta în mod voluntar să-si „acopere“ membrii culpabili, fie va fi obligată să-i judece obiectiv, la presiunea consumatorilor de servicii medicale, companiile de asigurare riscă să se confrunte cu un val de cereri de despăgubiri. Iar atunci se va dovedi că obligaţia impusă de stat nu face decât să denatureze evaluarea si tarifa-rea corectă a riscurilor.

Piaţă de trei milioane de euro
Subscrierile de poliţe obligatorii de asigurare a răspunderii civile profesionale a personalului medical (malpraxis) se ridică la suma de trei milioane de euro anual, potrivit unor estimări ale reprezentanţilor pieţei de asigurări, prezentate la Conferinţa Naţională de Medicină, Farmacie si Afaceri „Business&Health“ din iunie. Estimarea a luat în calcul un număr de 47.000 de medici si 150.000 de asistenţi medicali care se asigură anual pentru riscurile de malpraxis ce decurg din exercitarea profesiei, pentru o primă medie de 50 de euro si, respectiv, 5-7 euro.
Asta înseamnă că o bună parte a personalului medical continuă să achiziţioneze cele mai ieftine asigurări permise de lege, ignorând riscul la care se expun în practica profesională. Fapt confirmat si de asiguratori, care spun că valoarea acestor prime nu le permite să încheie contracte de asigurare care să acopere si eventualele daune morale, dat fiind că 30% din încasări reprezintă doar cheltuielile de administrare a poliţelor.

Preţuri mici, daune nesemnificative
„Primele de asigurare se menţin la un nivel foarte scăzut încă de la introducerea obligativităţii încheierii asigurării de răspundere civilă profesională. Potrivit informaţiilor noastre, care au în vedere si ofertele practicate în piaţă de alţi asiguratori, prima de asigurare medie este de circa 150 de lei pe an (42 de euro) în cazul medicilor chirurgi si 10 lei pe an (circa 2,9 euro) în cazul asistenţilor medicali“, a declarat, pentru SFin, directorul general adjunct al Asirom Vienna Insurance Group (VIG), Ion Brătulescu. Potrivit acestuia, nivelul subscrierilor se menţine, de câţiva ani, la un nivel nesemnificativ în comparaţie cu acumularea riscurilor, adică a sumelor asigurate aferente poliţelor subscrise. „La fel de nesemnificativ este si nivelul despăgubirilor acordate până în prezent“, a spus Brătulescu.
La rândul lor, reprezentanţii BCR Asigurări ne-au declarat că tendinţa este mai degrabă de reducere a tarifelor. „Această tendinţă este cumva influenţată si de asiguratorii care acordă reduceri de cote. Au fost situaţii în care un asistent medical plătea o primă de asigurare chiar sub echivalentul a 2 euro pe an pentru o limită de răspundere de 5.000 de euro“, spun cei de la BCR Asigurări. Acestia adaugă că dotarea precară a spitalelor si migraţia personalului specializat sporesc riscul de malpraxis si fac necesară majorarea limitelor minime de răspundere impuse prin lege.

Ministerul vrea ca asiguratorii să plătească expertiza
Potrivit unui proiect de modificare a a Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, elaborat de Ministerul Sănătăţii Publice (MSP), expertizele necesare soluţionării reclamaţiilor de malpraxis medical ar urma să fie plătite anticipat de societatea de asigurări la care a fost încheiată poliţa de asigurare de către medicul cercetat si vor fi recuperate de la partea care a solicitat declansarea procedurilor, dacă ancheta nu stabileste vinovăţia medicului. În aceeasi ordine de idei, proiectul elaborat de minister stabileste ca la dezbaterile comisiei de malpraxis să fie invitat să participe si un reprezentant al respectivului asigurator.
Potrivit legii actuale, această taxă, care poate ajunge la 600 de lei, se achită de către pacienţii nemulţumiţi de serviciile medicale primite în cazurile în care Colegiul Medicilor nu se autosesizează din oficiu în urma unor nereguli constatate. Practic, o altă metodă prin care breasla medicilor descurajează reclamaţiile pacienţilor. Asiguratorii nu sunt însă de acord să o plătească. „Plata anticipată de către asiguratori a expertizelor ar putea fi luată în discuţie doar pentru acele cazuri în care prejudiciile sunt certe, pentru că în situaţia în care comisiile de anchetă decid că nu au fost săvârsite acte de malpraxis, recuperarea sumelor respective ar fi, practic, imposibilă“, este de părere Ion Brătulescu. La fel consideră si reprezentanţii BCR Asigurări, care ne-au declarat că „atâta timp cât, conform unui principiu de asigurare, «furnizarea probei că un risc este acoperit prin asigurare cade în sarcina clientului», clientul ar trebui să furnizeze toate probele, iar acestea, dacă sunt contra cost, vor fi despăgubite dacă poliţa este activată în caz de daună“.

Mai facem o comiTie!

Proiectul de modificare elaborat de Ministerul Sănătăţii mai prevede că, atunci când este vorba de cazuri „complexe“ de malpraxis, acestea vor fi analizate de o comisie naţională de experţi, si nu de una judeţeană, asa cum prevede legislaţia actuală, pentru a se evita cazurile de incompatibilitate si a da posibilitatea mai multor experţi din aceeasi specialitate să analizeze cazurile dificile. De asemenea, spre deosebire de forma actuală a legii, în afară de persoanele care se consideră prejudiciate în urma unui act medical, de succesorii si reprezentanţii legali ai acesteia, vor mai putea sesiza comisia de malpraxis ministerul însusi, instituţiile din subordinea acestuia sau managerul spitalului unde îsi desfăsoară activitatea medicul aflat în cauză.
În plus, se prevede ca respectiva Comisie specială de anchetă a cazurilor grave de malpraxis să fie formată din 11 membri, din care 5 reprezentanţi ai MSP, care vor avea drept de veto. În fine, ministerul vrea să se implice si în stabilirea limitelor despăgubirilor de asigurare, care până în prezent erau stabilite doar de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Goana după cotă de piaţă sfârseste în prăpastie
Potrivit unui studiu realizat în 2006 de Harvard School of Public Health, asiguratorii din Statele Unite, în tentativa lor de a-si majora volumele de afaceri si de a câstiga cote de piaţă cât mai extinse pe segmentul poliţelor de răspundere civilă medicală în anii ’80 si ’90, au tarifat aceste poliţe la preţuri nerezonabil de mici în raport cu riscurile preluate în asigurare. Ca urmare a acestui fapt, ele si-au bugetat rezerve insuficiente pentru daunele produse, dar neavizate, din acest interval. Iar atunci când, la începutul anilor 2000, s-au confruntat cu un număr imens de cereri de despăgubire, multe dintre companii au fost nevoite să iasă de pe acest segment de afaceri sau chiar au dat faliment.
Pentru a rămâne pe poziţii, asiguratorii au majorat drastic tarifele de primă, au stabilit criterii de subscriere mai stricte (prin evaluarea mai laborioasă a riscurilor) si au început să refuze preluarea în asigurare a cazurilor prea riscante. Studiul mai arată că implicarea statului în stabilirea tarifelor de primă nu face decât să distorsioneze corecta evaluare si tarifare a riscurilor, fie că autorităţile vor să ţină preţurile „jos“, la presiunile grupurilor de protecţie a consumatorilor, fie că vor să le menţină ridicate, pentru a-i feri „cu forţa“ pe asiguratori de faliment.
Limitele minime ale asigurării obligatorii (personal medico-sanitar)

– medici de familie si medici de medicină generală: 12.000 de euro
– medici specialisti – specialităţi medicale: 37.000 de euro
– medici specialisti – specialităţi chirurgicale: 62.000 de euro
– medici dentisti: 37.000 de euro
– asistenţi medicali si moase care îsi desfăsoară activitatea în unităţi sanitare cu paturi: 5.000 de euro
– asistenţi medicali si moase care îsi desfăsoară activitatea în medicina primară, ambulatorii, cabinete medicale individuale: 2.000 de euro
– farmacisti care lucrează în farmacii cu circuit deschis: 5.000 de euro
– farmacisti care lucrează în farmacii cu circuit închis: 5.000 de euro
– biochimisti, biologi si medici specialisti – specialităţi paraclinice: 20.000 de euro
Sursa: CNAS





Romanii, tot mai atinsi de boli psihice

29 07 2008

Sursa : Romania Libera
Sute de oameni au luat cu asalt sectiile de psihiatrie ale spitalelor din judetul Vrancea, majoritatea pacientilor suferind de depresie. Conform unor rapoarte internationale, fenomenul este reprezentativ si la nivelul tarii, 20% din romani suferind de boli psihice.

In judetul Vrancea medicii din sectiile de psihiatrie se simt depasiti de sutele de persoane care solicita internarea in conditiile in care spitalele au numai 132 de paturi. Majoritatea pacientilor sufera de boli declansate de stresul cotidian, dar si de alcool, si ar avea nevoie de ajutor de specialitate. Chiar si unii vranceni care au plecat in strainatate si nu au reusit sa se adapteze cu noul stil de viata au fost diagnosticati cu depresie. Medicul psihiatru Mirela Ene noteaza ca “sunt foarte multi pacienti care au fost la munca in Italia si care nu s-au putut adapta. Au clacat si au inceput sa traiasca sentimente de inutilitate”. De alta parere este insa medicul Florin Tudose, psihiatru la Spitalul Universitar Bucuresti, care argumenteaza ca depresia i-ar fi determinat pe multi sa plece din tara, fiindca “munca nu a creat niciodata depresie”.
Ingrijorati de situatia din Vrancea, reprezentantii Autoritatii Publice de Sanatate vor sa infiinteze un Centru de Sanatate Mintala, insa, conform presedintei Comisiei de psihiatrie din Ministerul Sanatatii, Pompilia Deheleanu, acestia vor trebui sa mai astepte, pentru ca “reforma merge greu in sanatate”, in principal din cauza “ratiunilor economice”. Medicul psihiatru Florin Tudose explica situatia creata in Vrancea prin faptul ca formele mai usoare de boli psihice, cum ar fi depresia, “nu ar trebui sa ajunga la spital, dar din cauza ca Ministerul Sanatatii nu a luat masurile necesare si nu exista alte tipuri de asistenta, oamenii cu tulburari adaptative nu au unde sa se duca in alta parte”.
Conform estimarilor, 20% din romani sufera de tulburari psihice, insa, dintre acestia, in 2006 numai 260.000 erau trecuti in evidentele spitalelor. Totusi, medicul psihiatru Florin Tudose nu crede ca procentul este ingrijorator: “20% din populatie suferea si acum 20 de ani. Acum populatia a scazut, multi au plecat la munca in strainatate, iar aparent, din numarul celor ramasi, bolnavii sunt mai multi”. Cu toate ca nu se cunoaste exact cati romani sufera de boli psihice, nici Pompilia Deheleanu nu crede ca numarul celor cronici este in crestere, insa recunoaste ca depresia ia proportii din ce in ce mai mari si in Romania, urmarind trendul mondial. In acest sens, un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii din 2005 arata ca 20% din europeni sufera de boli mintale, iar previziunile pentru viitor ale organizatiei nu se dovedesc a fi mai bune: in 2020 tulburarile mentale, in special depresiile, vor fi principalele cauze ale morbiditatii in randul europenilor. Pe harta europeana a incidentei bolilor psihice, Romania ocupa, conform statisticilor OMS, locul 5. Circa 23.000 de cazuri de depresie sunt diagnosticate anual, estimandu-se ca 10% din romani sufera de aceasta boala.

» Declansarea tulburarilor psihice
Bolile psihice (depresiile, atacurile de panica, anxietatea sau schizofrenia) sunt determinate, pe langa factorii genetici, si de consumul de alcool, droguri, de stresul cotidian, de conditiile sociale – saracia, batranetea, singuratatea – sau de evenimentele dezastruoase, ca, de pilda, inundatiile sau cutremurele. Psihiatrul Florin Tudose ne-a explicat ca “numarul neobisnuit de mare de consumatori de alcool duce la tulburari psihice din cele mai grave”. Astfel, un alcoolic se recupereaza de zece ori mai greu decat o persoana care nu bea”





MEDICII DE FAMILIE, ÎN DOLIU(Curentul)

17 07 2008

Mai multe organizaţii naţionale ale medicilor de familie protestează faţă de denigrarea, jignirea şi minimalizarea profesiei lor şi anunţă mai multe zile de doliu pentru colegul lor din judeţul Timiş omorât de ruda unei paciente. Cazul doctorului din judeţul Timiş ucis de un bărbat pentru că sora acestuia nu a primit medicamente compensate “îndoliază corpul medical”, medicii de familie fiind consternaţi de veste. “Refuzăm să mai acceptam denigrarea, jignirile, minimalizarea profesiei noastre. Refuzăm să mai fim consideraţi scandalul întotdeauna la îndemâna câte unui jurnalist în criză de subiecte care ÇvândÈ. Refuzăm să primim moarte. Pentru medicii de familie din România sunt zile de doliu”, susţin, într-un comunicat de presă, George Haber şi Rodica Tănăsescu, liderii Societăţii Naţionale a Medicilor de Familie şi respectiv ai Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti.

(Curentul, Pag. 5)





Studiu INS

14 07 2008

Românii fug de meserii precum funcţionar public, medic sau asistent social, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS). Analiza realizată de INS relevă faptul că cea mai mare ofertă de locuri de muncă, la nivel naţional, se înregistrează în activităţile din administraţia publică, respectiv 6,13%, şi în cele din sănătate şi asistenţă socială – 5,63%, sectoare fără prea mare căutare printre pretendenţii la un loc de muncă.





Managerii buni ştiu să cumpere timp de calitate

6 06 2008

Sursa: Capital

O zi are 24 de ore. Un an, 8.760 de ore. Cele mai multe ore le risipim în activităţile cele mai mărunte. Managementul timpului ne ajută să inversăm acest raport.

Englezii, pragmatici, spun că buna folosire a timpului înseamnă câştig. „Time is money!”. Zicala a devenit deviza oamenilor de afaceri. Dar nu numai. „La cursurile de Time Management vin tot mai mulţi tineri, ne spune Ciprian Teleman, trainer la compania TMI. Am observat chiar o relaţie între piaţa creditelor şi afluxul cursanţilor la cursul nostru. Oamenii îşi doresc creşterea eficienţei personale. Presiunea nu vine dinspre angajatori. Dacă salariaţii sunt plătiţi corespunzător rezultatelor obţinute, ei caută să-şi eficientizeze timpul pentru a câştiga mai mult.”

De ce îşi doresc oamenii creşterea performanţelor profesionale? Pentru a „cumpăra” mai mult timp de calitate. Adică o vacanţă de neuitat, o casă confortabilă pentru toată familia, o maşină rapidă şi sigură pentru a călători… Lista este inepuizabilă. Nu putem avea tot ce ne dorim pentru că, spunem greşit, nu avem bani. De fapt, nu avem timp pentru a face banii aceia. Mai exact, nu ne stabilim valorile fundamentale şi drumul pe care vrem să mergem în viaţă pentru a ne atinge obiectivele. „Din observaţiile mele, sunt puţini oamenii care au obiective clare şi planuri precis stabilite”, declară Teleman.

Mulţi învaţă din greşeli, dar după ce au irosit o bună parte din „mosorul” de aţă hărăzit de soartă. Puţini merg la cursuri de specialitate. „Am constatat că, pentru a controla haosul de probleme şi sarcini care mă izbesc din toate părţile, trebuie să mă organizez. La cursul de Time Management am învăţat cum să analizez ce este cu adevărat important pentru mine şi mi-am prioritizat activităţile în funcţie de aceste lucruri. Eu sunt singurul care am control asupra timpului meu”, afirmă Mihai Arghire, manager clienţi mari, la Gipo.

Birouri care au clanţe numai în interior

Poţi face o mie de analize foarte bune şi tot degeaba, spun cei care se confruntă cu „hoţii de timp”. Amalia Popescu, manager finanţe şi administraţie la Air Liquide România primeşte 40 de e-mailuri zilnic, telefoanele (fix şi mobil) sună încontinuu, la fel şi cererile adresate direct, urgenţele care apar inevitabil. Cum se descurcă? „Amân, rezolv pe loc sau deleg. Rareori pot refuza solicitări.” Ce faci însă dacă „hoţii” sunt chiar şefii? „Introduci proceduri, structuri de comunicare… Planificarea se mai schimbă însă, tot din cauza solicitărilor noi venite de la superiori. Prea mulţi şefi (unul aici, mai mulţi în afară, la grup) şi toţi sunt prioritari.”

Directorul sucursalei din Ploieşti a OTP Bank, Cătălin Simion, consideră că a descoperit o metodă foarte bună împotriva „hoţilor de timp” şi a dorit să ne-o împărtăşească. „Pentru operaţiuni care nu sunt obligatoriu de avizat, documente de semnat, am stabilit o oră, de la 14 la 15. De asemenea, am stabilit un interval de o oră în care nu sunt disponibil pentru nimeni, în care să rezolv solicitările primite pe e-mail. Am învăţat că dacă nu sunt o oră în bancă, nu explodează nimic şi nimeni. Termene-limită nu am, deoarece în ziua în care am primit un obiectiv de rezolvat, acesta nu rămâne nerezolvat. Dacă apare o urgenţă, adică nu suportă amânare, o rezolv personal sau deleg sarcina respectivă.” Simplu, nu!? Cu o condiţie: şi organizaţia să pună preţ pe eficientizarea timpului. Tot Cătălin Simion ne spune cum s-a făcut acest lucru la OTP Bank, unde, chiar din prima zi de lucru, a observat un respect deosebit pentru timpul de lucru al colegilor. „În primul rând, nu se dau termene-limită care să pună angajaţii în situaţii de criză. Un alt exemplu grăitor în acest sens ar fi şi faptul că uşile sunt cu acces doar din interior (fără clanţă pe exterior), lucru deranjant uneori, dar foarte eficient în ideea combaterii «hoţilor de timp».”

Ciprian Teleman ne asigură însă că astfel de companii sunt foarte puţine în România. „Din observaţiile mele, încărcătura sarcinilor pe angajat acoperă 60% din timpul oficial de lucru. Când ai timp suficient, eşti mai neglijent. Mai duci la serviciu din problemele personale, mai iei acasă sarcini profesionale.” Puţini sunt cei care recunosc că stau peste program pentru că şi-au petrecut momente din viaţa personală la serviciu, că s-au întins la o cafea, ţigară sau vorbă cu colegii. Sau că şi-au mâncat timpul începând cu lucrurile multe şi mărunte, lăsând la urmă ceea ce este mai important.

…Şi profitul creşte cu 5%-22%

Consultanţii în managementul timpului spun că ziua de lucru trebuie să înceapă cu activităţile importante şi complexe, astfel încât, dacă se termină programul, să poţi spune că ai făcut o treabă care a acoperit 80% din volumul agendei stabilite. Lucrurile multe şi mărunte, care ne fură cel mai mult timp, reprezintă, ca valoare, doar 20% din agenda zilnică.

Şefii încearcă să gestioneze timpul cât mai eficient, delegând sarcinile. Este un sistem foarte apreciat în organizaţiile moderne. Dar nu şi înţeles cum trebuie. „Este uşor pentru manageri să delege, fără să se întrebe peste ce se suprapun sarcinile pe care le dau subalternilor. Aceasta este capcana falsei delegări, explică Teleman. Delegarea trebuie să ducă la dezvoltarea oamenilor, nu la împovărarea lor.” Pentru a nu cădea în astfel de capcane, o soluţie simplă poate fi comunicarea dintre angajaţi şi şefii lor. Dar nu întotdeauna suficientă.

Sunt multe alte tehnici pentru eficientizarea timpului. În decursul anilor, s-au pus la punct sisteme de instruire care au generat rezultate măsurabile în companii. Un studiu efectuat de TMI, timp de zece ani asupra a peste 1.000 de companii care au participat la cursurile de Time Management, arată o creştere a profitului anual cu 5-14% în industrie şi cu 8-22%  în servicii.

Numai ţinând cont de câteva sfaturi minime de eficientizare a timpului, fiecare angajat poate câştiga o oră pe zi la serviciu. La un salariu de o mie de dolari pe lună, câştigul astfel obţinut înseamnă 2.000 de euro pe an, dacă firma are un sistem de organizare şi recompensare bine pus la punct.  Ceea ce înseamnă că profitul companiei va fi şi mai mare!

«Misiunea mea este să îmi omor timpul, a lui – să mă omoare pe mine. Ne înţelegem bine, ca între asasini.»
Emil Cioran

Reguli de aur în planificarea zilei de lucru

• Rezolvă sarcini complexe în perioada cu cel mai bun randament.
• Nu amâna lucruri importante, dar neplăcute.
• Elimină tot ce nu este important.
• Pauze când, oricum, nu ai fi dat un randament bun.
• Stabileşte intervale când să nu fii deranjat.
• Oferă-ţi recompense la îndeplinirea unei sarcini.
• Fă lucruri ce aduc bucurie, ţie şi celor din jur.
• Când începi ceva, termină
• Echilibrează sarcinile cu activităţi recreative.
• Grupează sarcinile de acelaşi fel.
Sursa: TMI

Managementul timpului în opt paşi

Pentru a avea controlul asupra timpului tău trebuie să decizi cu maximă claritate:
A. Ce obiective trebuie atinse
B. Care este termenul-limită pentru finalizarea obiectivelor stabilite

Decizii-cheie
1. Stabileşte ce este important pentru tine / care sunt valorile tale fundamentale.
2. Stabileşte ţelurile şi obiectivele, pe termen lung, mediu şi scurt.
3. Grupează obiectivele în funcţie de  prioritatea/importanţa  lor.
4. Listează activităţile necesare atingerii  obiectivelor.
5. Stabileşte prioritatea activităţilor.
6. Programează activităţile.
7. Stabileşte termene-limită la toate activităţile. Respectă-le!
8. Acţionează potrivit programului stabilit.

Sfatul consultantului

Ciprian Teleman, trainer TMI
În lipsa scopurilor, oamenii devin ocupaţi!

“Atâta timp cât există un echilibru între dorinţele personale şi locul în care poţi să-ţi concentrezi efortul pentru a ţi le îndeplini, lucrurile merg bine. Oamenii vor dori să se eficientizeze pentru că au ceva de făcut cu timpul lor.

Timp de calitate înseamnă crearea legăturii între scopurile organizaţiei şi ale angajaţilor. În lipsa scopurilor, oamenii devin ocupaţi. Totul va părea importat, urgent… şi 80% din timpul de lucru se va consuma pe rezolvarea a 20% din sarcini.

Un program de Time Management se face cel mai uşor în companiile care au o viziune clară unde vor să ajungă. Dacă oamenii înţeleg şi-şi asumă această viziune, este uşor să organizezi apoi activitatea şi să obţii rezultatele stabilite.”

Scrisoare deschisă adresată hoţilor de timp

Mirela Pirtea, cursant la TMI

De o lună, de când s-a schimbat poziţia mea în companie, lucrez şi zece ore pe zi, din cauză că sarcinile sunt total diferite. Dar cei mai mari mâncători de timp sunt unii colegi care abordează superficial problemele care, din punctul lor de vedere, sunt neimportante. În momentul de faţă, verificarea şi returnarea unor documente care au fost incorect întocmite mănâncă o foarte mare parte a timpului. Pentru a rezolva cu „hoţii de timp”, am început o centralizare a problemelor care apar frecvent şi, cu acordul şefului meu, voi trimite colegilor un mesaj în care să le explic de ce este important să eliminăm aceste scăpări care, adunate de la cei aproape 100 de oameni cu care lucrez, duc la un timp pierdut impresionant.

Pentru a nu lăsa muntele de sarcini să mă apese, îmi place să-mi programez în seara dinainte activitatea de a doua zi, chiar dacă nu întotdeauna reuşesc să îndeplinesc tot ce mi-am propus, din cauza problemelor neprevăzute care apar.

În actuala firmă m-am bucurat de şefi care ştiu să stabilească termene obiective, iar în caz contrar, în urma prezentării unor argumente solide, am reuşit modificarea lor pentru a fi realiste. Am lucrat însă şi în companii în care lucrurile se făceau „pompieristic” şi era dificil să înţeleg ce trebuie să fac, pentru că sarcinile erau trasate neclar sau ilogic. Aşa că am schimbat de fiecare dată locul, când am simţit că merg la serviciu cu stomacul strâns.

Planificarea activităţilor după priorităţi

Bogdan Ranja, Manager operatii si dezvoltare, Euro Mini Storage România

Ca să îmi stabilesc mai bine priorităţile, am ajuns să-mi fac o listă cu activităţile curente care-mi vin în minte şi încerc să le împart pe trei categorii:

A: activităţi foarte importante, care trebuie făcute şi nu pot fi amânate.

B: activităţi mai puţin importante, care ar trebui făcute, dar care pot fi amânate, măcar o dată

C: activităţi puţin importante (sarcini de rutină, cumpărături, convorbiri telefonice, activităţi administrative), dintre care unele pot fi şi delegate.

Apoi încerc o echilibrare a acestor activităţi în cadrul unei zile:
• trei activităţi A pe zi (maximum patru ore);
• trei activităţi B pe zi (aproximativ trei ore);
• trei activităţi C pe zi (maximum o oră).
Bineînţeles, în funcţie de termenul-limită.

Povestea timpului spusă de un copil

Mihai Arghire, Manager clienti mari, Gipo

Un copil îşi întrerupe tatăl care avea de terminat un raport pentru a doua zi: „Tată,  câţi bani câştigi într-o oră?”. Acesta răspunde: „60 de dolari”. „Îmi poţi da şi mie 30?” „Asta vrei tu de la mine, în puţinele momente în care stăm de vorbă? Ar trebui să-ţi fie ruşine!”

A doua zi mai calm, meditând asupra celor întâmplate, tatăl îşi cheamă fiul şi îi spune: „Te rog să mă ierţi pentru că am ţipat la tine, eram foarte obosit şi aveam de terminat un raport pentru serviciu. Uite, am să-ţi dau banii pe care mi i-ai cerut. Dar la ce îţi trebuie?” „Păi, am strâns 30 de dolari şi m-am gândit că dacă îmi mai dai tu 30, aş putea să cumpăr o oră din viaţa ta.”

Povestea m-a făcut să mă gândesc dacă, nu cumva, sunt pe urmele acelui tată. După un scurt calcul al orelor petrecute la serviciu, cu tot cu drum, al orelor dedicate în weekend celui de-al doilea job şi adăugând faptul ca sunt şi student la zi la facultatea de finanţe-bănci, am realizat că 85% din timpul meu activ este dedicat muncii.

Atunci mi-am pus problema dacă nu cumva pot câştiga timp prinzând „hoţii” care îmi fură din puţinul timp rămas. Răspunsul a venit când am realizat câte sarcini neimportante pentru mine preluam, fără să îmi dau seama că urgenţa lor este doar una de suprafaţă sau că ele  nu ar trebui să mă intereseze. De la întrebările colegilor, care apelau la mine din comoditate, până la false urgenţe de mari dimensiuni ale persoanelor cu care interacţionez la serviciu, pe care le acceptam pur şi simplu…Ăştia erau hoţii mei de timp, care îmi diminuau eficienta cu cel puţin 20%.

PS

Am invatat …..din experienta mea , ca 90 % din situatiile presante se rezova fara nici o interventie personala !








Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.